"Muzica este ceea ce face ca sunetele sa vorbeasca pentru a incanta imaginatia sau pentru a coplesi sufletul." (L. Monod, Émancipation)
Muzica este unul dintre criteriile de diferentiere intre oamenii de aceeasi varsta, dar mai ales intre generatii. Cu cat inaintam spre viitor, cu atat gusturile noastre (in privinta muzicii) se vor schimba in mare parte datorita, in special, aparitiei unor noi cantareti... Muzica este facuta pentru a delecta, pentru a ne imbogati spiritual.
Din pacate, pentru multi cantareti muzica este doar o afacere din care se castiga foarte bine. Este adevarat ca exista si cantareti care pun suflet in ceea ce fac, nu asteapta prea mult in schimb, ci vor doar sa vada ca sunt apreciati si iubiti. Ca tot am adus vorba de doua tipuri de cantareti, ar trebui sa precizez ca adevaratii cantareti, care au (avut) muzica de calitate, sunt cei care, desi morti, au melodii ascultate de multe generatii viitoare...Pana acum nu sunt putini care intra in aceasta categorie, dar daca analizam bine, langa acestia nu se vor mai adauga atat de multi.
Cand spun "cantareti (trupe) foarte buni(e)/respectati(e)/cu un anumit renume" ma refer in mare parte la acei oameni deosebiti prin ceea ce fac(eau): Abba, Michael Jackson, Elvis Presley, Celine Dion, Whitney Houston, Mariah Carey...Numele lor nu se va pierde nici peste 30 de ani. Din cele spuse nu vreau sa se inteleaga ca doar cantaretii acestia sunt buni si ca cei aparuti de curand nu; vreau sa se inteleaga ca interesul pentru bani a crescut, iar cel pentru a bucura publicul a scazut (repet: nu la toti).
Cum am spus si la inceput, muzica este un mod de diferentiere. Pentru multi a spune care este muzica preferata inseamna a fi oarecum marginalizat, pentru ca nu toti avem aceleasi gusturi (care ar trebui sa nu se discute). De exemplu, daca unii asculta Shakira nu inseamna ca au gusturi de copii si ca nu sunt seriosi...sau daca cineva asculta rock nu inseamna ca acea persoana este nebuna si ciudata...Fiecare are dreptul sa aleaga ce muzica asculta. In plus, sa recunoastem fata de propria persoana ca avem gusturi diferite fata de ceilalti inseamna sa ne simtim destul de maturi pentru a suporta deosebirea.
Pe zi ce trece, apar noi genuri muzicale, care ar trebui sa nu ne influenteze parerea despre cei din jur. De exemplu, mi se pare ca este de admirat o persoana care stie sa canta la pian, chitara, vioara... (fie melodii clasice, fie moderne), pentru ca este totusi un efort, dar orice efort devine mai placut daca ceea ce facem ne reprezinta si ne face fericiti. Deci, cum nu trebuie judecata nici o carte dupa coperta, nici omul nu trebuie judecat dupa muzica pe care o asculta. Desi aparent pare ciudat, in muzica ne regasim in orice moment, fie de tristete, fie de bucurie si nu conteaza foarte mult stilul muzical...cat timp nu ii deranjam pe ceilalti.
Fie ca o ascultam mereu, ca o fredonam sub dus sau o sudiem la o scoala, muzica:
Din pacate, pentru multi cantareti muzica este doar o afacere din care se castiga foarte bine. Este adevarat ca exista si cantareti care pun suflet in ceea ce fac, nu asteapta prea mult in schimb, ci vor doar sa vada ca sunt apreciati si iubiti. Ca tot am adus vorba de doua tipuri de cantareti, ar trebui sa precizez ca adevaratii cantareti, care au (avut) muzica de calitate, sunt cei care, desi morti, au melodii ascultate de multe generatii viitoare...Pana acum nu sunt putini care intra in aceasta categorie, dar daca analizam bine, langa acestia nu se vor mai adauga atat de multi.
Cand spun "cantareti (trupe) foarte buni(e)/respectati(e)/cu un anumit renume" ma refer in mare parte la acei oameni deosebiti prin ceea ce fac(eau): Abba, Michael Jackson, Elvis Presley, Celine Dion, Whitney Houston, Mariah Carey...Numele lor nu se va pierde nici peste 30 de ani. Din cele spuse nu vreau sa se inteleaga ca doar cantaretii acestia sunt buni si ca cei aparuti de curand nu; vreau sa se inteleaga ca interesul pentru bani a crescut, iar cel pentru a bucura publicul a scazut (repet: nu la toti).
Cum am spus si la inceput, muzica este un mod de diferentiere. Pentru multi a spune care este muzica preferata inseamna a fi oarecum marginalizat, pentru ca nu toti avem aceleasi gusturi (care ar trebui sa nu se discute). De exemplu, daca unii asculta Shakira nu inseamna ca au gusturi de copii si ca nu sunt seriosi...sau daca cineva asculta rock nu inseamna ca acea persoana este nebuna si ciudata...Fiecare are dreptul sa aleaga ce muzica asculta. In plus, sa recunoastem fata de propria persoana ca avem gusturi diferite fata de ceilalti inseamna sa ne simtim destul de maturi pentru a suporta deosebirea.
Pe zi ce trece, apar noi genuri muzicale, care ar trebui sa nu ne influenteze parerea despre cei din jur. De exemplu, mi se pare ca este de admirat o persoana care stie sa canta la pian, chitara, vioara... (fie melodii clasice, fie moderne), pentru ca este totusi un efort, dar orice efort devine mai placut daca ceea ce facem ne reprezinta si ne face fericiti. Deci, cum nu trebuie judecata nici o carte dupa coperta, nici omul nu trebuie judecat dupa muzica pe care o asculta. Desi aparent pare ciudat, in muzica ne regasim in orice moment, fie de tristete, fie de bucurie si nu conteaza foarte mult stilul muzical...cat timp nu ii deranjam pe ceilalti.
Fie ca o ascultam mereu, ca o fredonam sub dus sau o sudiem la o scoala, muzica:
- ne linisteste si ne destinde
- ne inveseleste si ne da energie
- ne antreneaza vocea
- ne umple momentele de singuratate
- ne antreneaza memoria
- ne face sa gasim noi sensuri ale cuvintelor
- ne determina, cu timpul, sa schimbam perspectiva din care privim lumea si viata
- ne permite sa cunoastem oameni...
Deci, ascultati intotdeauna ce va place, ce va reprezinta si ce va face fericit...In caz ca nu sunteti pe placul celorlalti, nu disperati, ci fiti voi in continuare, dar incercati toturi sa nu-i deranjam pe cei din jur (de exemplu cu volumul melodiilor ascultate)!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu